Despre oameni şi melci - ce ai fi dispus să faci ca să nu rămâi pe drumuri?

Este România de după comunism. Se simte în aer mirosul libertăţii, dar şi al capitalismului. Vechile uzine sunt conduse tot de aceiaşi directori, iar angajaţii se împart între casă, familie şi, mai nou, sindicate. Pentru că interesul trebuie protejat! Este şi cazul uzinei ARO din Câmpulung, care urmează să fie privatizată, iar 90 la sută dintre angajaţi vor rămâne fără loc de muncă. Cel puţin, asta e varianta oficială a directorului uzinei şi a investitorilor francezi. 

Ne întâlnim în filmul ăsta cu Andi Vasluianu, în rolul liderului de sindicat, cu Monica Bârlădeanu în rolul secretarei care îşi doreşte un viitor mai bun, dar şi cu Dorel Vişan, în rolul directorului de uzină. Şi aflăm până unde sunt dispuşi oamenii să meargă pentru a salva uzina şi pentru a-şi salva locurile de muncă, într-un oraş mic, care nu are alte şanse de supravieţuire. 

Asta pentru că, evident, francezii nu au de gând să cumpere uzina pentru a o păstra în funcţiune, nici măcar pentru a schimba domeniul de activitate. Ci pentru a vinde utilajele şi a valorifica la maximum investiţia. Cu oamenii nu contează ce se întâmplă! 

Dar, când vede o reclamă la televizor despre posibilitatea de a primi 50 de dolari pentru donarea de spermă, liderului de sindicat interpretat de Andi Vasluianu îi vine o idee. 1000 de angajaţi, ori 50 de dolari, ori şase donaţii = 300.000 de dolari. Bani suficienţi pentru a cumpăra uzina, a reînnoi licenţa de funcţionare şi a păstra locurile de muncă pentru toţi angajaţii. Dacă va reuşi, veţi vedea în film! 

Cert este că veţi râde copios pe alocuri, şi nici nu vă veţi da seama când vor trece cele aproape 90 de minute din film. 

Vă las aici sinopsisul şi trailerul: 

1992, Câmpulung Muscel.
Fabrica de mașini ARO a dat faliment și urmează să fie privatizată într-o săptămână. Va fi cumpărată de o companie franceză care intenționează să o transforme într-o crescătorie de melci. Dintre cei 3000 de muncitori pe care fabrica îi are în prezent, doar 300 își vor păstra locul de muncă.

George Petrescu, liderul de sindicat (soțul Anei, tatăl lui Viorel) trăiește cu o sumă modică lunară, la fel ca toți ceilalți muncitori din oraș. Neputând să doarmă, într-o noapte, vede o reclamă la televizor despre o bancă de spermă care plătește 50 dolari pentru fiecare donație. Așa îi vine ideea nebunească de a salva fabrica și locurile de muncă ale colegilor săi. Dacă 1000 dintre muncitori își vând sperma timp de o săptămână, ar putea strânge suficienți bani pentru a salva fabrica de la faliment. Așa, ar putea să dea din nou drumul la producție și toată lumea ar avea din nou de lucru.